Diplomele mele

 

De 2 ani, de când m-am intors în Telenești, am acumulat o grămadă de diplome, doar câteva le am de mai înainte :

Această prezentare necesită JavaScript.


Deciziile Consiliului Raional Telenesti

Deciziile Consiliului Raional Telenești


Interviuri

Astăzi am fost la un interviu în orașul Chișinău pe postul de junior system administrator. Desigur, cunoștințele mele în IT sunt de utilizator, nu mă pot compara cu mogulii care domină în detaliile tehnice pe care le cunosc iar eu nici o dată nu am avut de a face cu ele. Așadar, am ajuns acolo, și când am văzut clădirea mi-am amintit de parcurile industriale de Outsourcing din Pipera, tinere fumând în fața clădirii, și foarte multe mucuri de țigări în urnă.

Interviul l-am picat vădit, dar a trebuit să scriu în limba engleză și să răspund în rusă. Mă gândesc că aproape toți tehnicienii noștri sunt ruși. NU am nimic împotriva lor, bravo că reușesc să se descurce, dar totuși, româna e la coadă…


Gînduri la rece

Mă gândesc și eu ce fac în această viață scurtă și plină de oportunități. Am terminat anul trecut masterul în București și nu reușisem să mă angajez decât pe un post de agent imobiliar. Nu mi-a convenit și m-am întors acasă, în Moldova, unde găsisem un post vacant de funcționar public la Consiliul Raional. Nu a fost greu să trec de concurs, dar pe urmă când am văzut cât primesc a început să-mi scadă entuziasmul. Mă angajasei și în altă parte part-time, dar nici așa nu reușesc să-mi câștig existența cum trebuie. Femeia de care mă îndrăgostisem mi-a dat papucii. O cred și eu, nu poți trăi cu cineva care are un salariu mizer ca și tine.
Acum mă simt ca un voluntar în propriul oraș natal, unde nu ai salariu, ci o îndemnizație mică cu care să poți trăi de azi pe mâine. Noroc de mama care este profesoară și este de acord să facem schimb de carduri, cel puțin ea câștigă binișor. Culmea este că și tata va deveni pensionar și va avea o pensie mai mare decât salariul meu. Aș vrea să aplic la un master în străinătate, dar și acolo ai nevoie de minim 18 luni ca funcționar public (un program de la CEU), așa că va trebui să aștept încă vreo 9 luni.
Am înființat un ONG, dar și acela cere bani și resurse, un site , http://www.telenestionline.md ,dar și acesta tot cu bani se înregistrează și se găzduiește. Îmi vine și mie să las totul baltă și să plec de unde am venit, ori poate ca un muncitor necalificat printr-o țară din UE (am cetățenie română), dar mă gândesc că așa pierd cele 9 luni unde am muncit aici și rămân doar cu o experiență neterminată și iarăși voi avea sentimentul că cedez prea ușor.
Acum, după cele aproape 9 luni muncite, realizez că aproape nimic nu am făcut din ce mi-am propus, nemaivorbind că voi schimba ceva. Nici un teren de baschet normal nu am, iar acel care este pentru a-l repara am nevoie de vreo 10 mii de dolari, iar donorii internaționali nu mai doresc să dea bani pentru infrastructura locală.
Mai pe scurt, cred că voi aștepta alte 9 luni, apoi aplic la master, plec și eu undeva peste mări și țări, dar mă întorc cu alte forțe după  2 ani.


Mi-am făcut site

Demult visasem să-mi creez un site care să fie numai al meu. Zis și făcut, așa că mi-am creat www.telenestionline.md. Sper ca efortul meu financiar, dar și timpul care l-am petrecut în fața calculatorului să nu fie trecut în zadar și să fie util populației.
Desigur, Joomla, mediul în care a fost creat site-ul meu, este o platformă puternică și destul de eficientă, dar este mai mult pentru începători. Totuși ajută la multe lucruri și găsești pe internet multe cursuri video din care poți învăța.
Totuși, eu am creat site-ul cu gândul de a informa populația și de a publica anunțuri unde să-mi ofer serviciile.


23 februarie- ziua Armatei Sovietice

Ziua Armatei Sovietice în Republica Moldova este foarte controversată. Astăzi de dimineață bărbații care au făcut armata înainte de 91 au motiv de a bea și a-și aminti timpurile când erau soldați sau ofițeri.
Desigur, pentru cei mai tineri nu înseamnă multe lucruri, doar își amintesc de părinții și bunicii lor care și ei au pierdut vreo 2-3 ani din tinerețe fiind în slujba statului, trăind în condiții mai puțin igienice și mâncând la fel. Îți amintește de armata Moldovei, dar aici nu există tehnică în general, nemaivorbind de cea militară.
Citește în continuare »


Blog nou ori mai departe pe wordpress ?

Deja am împlinit un an de când am blogul meu personal, mai mult ca un jurnal personal și am 15 mii de accesări, de 2 ori mai mult decât vechiul site pe care-l administrez. Mă gândesc să-mi deschid blogul meu, ceva de genul http://www.numeprenume.md ori invers.
Astfel, în Moldova un domeniu oarecare cu extensia .md costă 39 de dolari, dar mai există și o reducere de preț pentru cei care își fac blog, prețul fiind în jumătate. Citește în continuare »


Prima saptamana in Tanzania

Cum am coborât din avion, mi-am dat seama că sunt în sauna, ori în parilkă cum zicem noi. Erau 26 de grade la ora 4 dimineața, iar eu aveam pe mine niște pantaloni groși.

M-am urcat în mașina surorii mele și a soțului ei, și am început să mergem spre casa lor. Pe drum mișunau mașini, erau puține, dar nu vedeam șoferii, pe urmă mi-am dat seama că ei conduc ca și britanicii și japonezii, adică au volanul pe dreapta și conduc pe stângă, invers adică. La început mi s-a părut că sunt într-un film sci-fi, nu vedeam șoferii, iar mai apoi am zărit și câțiva pietoni care se uitau lung la noi, probabil că eram prea albi în viziunea lor. Am ajuns în camera unde urma să dorm, și noroc de aerul condiționat și de ventilator, altfel cred că muream de căldură. Am dormit până m-a trezit soră-mea și mi-a zis că mergem la sală. Ea cu soțul ei obișnuiesc câte 2 ore pe zi să facă sport, ceea ce îi face să arate bine și sănătos. Aici au dat o groază pentru abonamentul meu pentru jumătate de lună, cam cât câștig eu pentru aceiași perioadă în Moldova, dar nu contează, pentru o viață sănătoasă merită. M-am convins din plin că, calitatea serviciilor, modul de a deservi clienții este foarte scăzut și e ca și la noi în Moldova sub forma : “Ce mai vrei și tu de la mine ? ”, iar regula clientul nostru, stăpânul nostru nu funcționează. Oricum, au bazin, și pentru prima oară am făcut baie, mai bine zis m-am scăldat într-o apă care avea mai mult de 30 de grade. A fost uimitor de plăcut, iar când ieși din ea nu-ți este frig. Citește în continuare »


Drumul spre Tanzania

Pe 30 decembrie 2010 am fost anunțat de sora mea că mi-a fost schimbat biletul de pe 10 ianuarie 2011 pe 1 ianuarie, așa că vizita mea în Tanzania va fi mai recentă. Am început să-mi fac bagajele, desigur, haine subțiri, deoarece știam că această țară este o saună mare, încăpătoare.

Astfel, m-am pornit pe 1 ianuarie dimineața la 6 înspre un continent pe care nu-l văzusem nici o dată, dar pe care l-am visat de multe ori. Odată, în anii de studenție, am visat să ajung în Alaska, și am reușit, dar undeva mai la sud, unde e mai cald.

Începând de acasă, din Telenești, parcă toate erau anapoda, rutierele (maxi-taxiuri) nu circulau, doar de la 10:30, dar eu aveam biletul de la ora 12:00, iar iarna demult își intrase în drepuri. Astfel, mi-am luat un vecin, am mers cu mașina mea până la Orhei, iar de-acolo la Chișinău, unde am ajuns la timp în aeroport. Eram pentru prima oară în Aeroportul Internațional din Chișinău, un loc destul de drăguț, dar unde puțini dintre locuitorii frumoasei noastre țări au fost și vor fi, dar cine știe. În fine, noroc de o carte, că altfel mă plictiseam, dar ce face un bărbat când este singur ? Se uită după femei, așa că și eu mai trăgeam cu ochiul prin jur. Desigur, erau numai moldovence, câteva pitzipoance, dar nimic mai mult. Citește în continuare »


La mare

Acum e iarna, ninge afară, dar eu tot am rămas cu gândul la vara care a trecut și la marea unde m-am scăldat.

Citește în continuare »